10 lucruri pe care le puteţi vedea în fiecare film al lui Tarantino

Fiecare premieră a lui Quentin Tarantino este un eveniment important, asta pentru că de la “Pulp Fiction”, fiecare film al său a fost o adevărată opera de artă care redefineşte genul. În galeria noastră puteţi găsi câteva elemente pe care le puteţi găsi în toate filmele sale! (Miramax Films)

Butch se răzbună pe Zed, Mireasa pe Bill, Django pe proprietarii de sclavi, Shosanna şi partenerul ei dau foc cinematografului – nu poţi să nu observi că răzbunarea este cea mai mare obsesie a lui Tarantino şi pur şi simplu nu poate să facă un film fără s-o includă. (Miramax Films)

Gândiţi-vă doar la execuţia lui Hitler din “Ticăloşi fără glorie” sau masacrul grupului Crazy 88 – violenţa este întotdeauna prezentă în filmele lui Tarantino. (Miramax Films/ Columbia Pictures)

Lui Quentin îi place să apară în propriile sale filme în roluri mai mult sau mai puţin minore. Exemple? În “Maşina mortii” interpretează un barman, în “Pulp Fiction” e tipul la care Vince şi Jules îl duc pe omul mort, iar în “Profesioniştii crimei” îl joacă pe Mr. Brown. (Miramax Films/ Dimension Films)

Lui Tarantino îi place să filmeze scene care ne arată cum se văd lucrurile din perspectiva unui anumit personaj. (Miramax Films/ Universal Pictures)

Este acolo, mai mult sau mai puţin, ascuns în aproape toate filmele lui Tarantino. Gândiţi-vă la scena din “Pulp Fiction” în care Landa probează pantoful lui Hammersmark sau la nenumăratele cadre cu picioare din “Maşina morţii”. De asemenea, în “De la apusul la răsăritul soarelui”, există o scenă în care Quentin bea tequila de la picioarele lui Hayek.(Dimension Films/ Universal Pictures)

Un alt mod de a strecura violenţa extremă în filme sunt scenele de tortură – de exemplu cele în care Butch şi Marsellus sunt ţinuţi ostatici de Zed, faimoasa scenă în care Michael Madsen torturează un poliţist şi îi taie urechea, torturile conduse de Landa sau momentul în care Black Mamba e îngropat de viu. (Miramax Films)

E o locaţie grozavă pentru scene care scot în evidenţă talentul lui Quentin de a transforma conversaţii simple în cele mai interesante dialoguri ale istoriei cinematografice. De asemenea, foloseşte aceste scene ca punct de pornire pentru nişte confruntări sângeroase, precum cea cu Honey Bunny din “Pulp Fiction” sau cea cu Hugo Stiglitz, Hicox şi von Hammersmark din “Ticăloşi fără glorie”. (Universal Pictures/ Dimension Films/ Miramax Films)

O conversaţie în maşină sau scenă la volan sunt obligatorii în filmele lui Tarantino. Gândiţi-vă doar la al patrulea monolog al miresei, la discuţia desore diferenţa dintre femei albe şi negre din “Profesioniştii crimei” sau la conversasţia din “Pulp Fiction”. (Miramax Films)

Din moment ce filmele lui Tarantino sunt pline de dialoguri şi replici memorabile, nu ne surprinde deloc faptul că îi place să introduca şi anecdote. Câteva care ne-au marcat pe noi au fost povestea despre ceas din “Pulp fiction” şi povestea lui Mr. Pink despre întâlnirea cu poliţistul. (Miramax Films)

Poate nu e la fel de întâlnit ca celelalte teme, dar lui Tarantino îi place ca filmele sale să aibă atmosfera filmelor clasice de la Hollywood, făcându-le alb-negru. Gândiţi-vă la monologul Miresei din “Kill Bill”, la a doua jumătate din “Maşina morţii” sau filmul lui Shosanna din “Ticăloşi fără glorie”. (Miramax Films)