Clişee ale Hollywood-ului despre genii

Dacă sunteţi pasionaţi de filmele cu genii, v-aţi dat deja seama că majoritatea alterează adevărul, ca să se potrivească aşteptărilor publicului. Din păcate însă, clişeele legate de genii nu fac decât să submineze interpretarea unor personalităţi precum Alan Turning și John Nash. În lista noastră puteţi vedea câteva astfel de exemple. (Newmarket Films/Walt Disney Studios/ Universal Pictures)

În filmul „O minte sclipitoare”, Russell Crowe îl interpretează pe John Nash, un matematician cu renume. În mod surprinzător, se pare că geniile nu au niciodată hârtie la îndemână, aşa că trebuie să improvizeze şi să găsească locuri neaşteptate unde să-şi scrie ecuaţiile. (Universal Pictures)

Un alt exemplu mai este şi scena din „Reţeaua de socializare”, când Eduardo Saverin (Andrew Garfield), scrie nişte ecuaţii pentru modelul de afaceri al Facebook pe o fereastră de la Harvard, în timp ce Mark Zuckerberg (Jesse Eisenberg) se uită la ele. Bineînţeles, muzica de pe fundal este melodia principală a filmului, ca şi cum regizorul încearcă să reamintească publicului că aceste formule sunt punctul culminant al filmului. (Columbia Pictures)

În scena de la începutul filmului „Good Will Hunting”, genialul Will Hunting (Matt Damon) scrie ecuaţii pe oglinda din baie. Unii critici s-au plâns că în filmul „O minte sclipitoare”, simbolurile nu au sens, iar aceeaşi situaţie este şi cu alte filme ce prezintă genii ale matematicii: ecuaţiile sunt acolo ca să îi atragă pe fani, nu ca să demonstreze nişte teorii matematice reale. (Miramax)

Ştim că „Numărul 23” nu face parte din acelaşi univers artistic ca celelalte filme de pe listă, însă personajul interpretat de Jim Carrey foloseşte şi el altceva decât un caiet, mai exact un perete, pentru a-şi nota gândurile. (New Line Cinema)

Momentul unei descoperiri sau al unei revelaţii este mereu exagerat în în filmele despre genii. De exemplu, în „The Imitation Game. Jocul codurilor”, Touring şi echipa lui se plimbă prin birou în miezul nopţii, când găsesc în sfârşit un indiciu pentru a sparge codul naziştilor. Evident, pe fundal se aude muzică dramatică. (The Weinstein Company)

Acest moment de revelaţie este create superb în filmul britanic artistic „Hawking”, când Hawking vorbeşte cu o femeie în tren şi înţelege dintr-o dată natura timpului. El coboară din tren ca să vorbească cu Roger Penrose şi desenează pe jos cu cretă. (BBC)

Când aţi auzit prima oară de Julian Assange? Când a fost preznetat ca fondatorul WikiLeaks sau când v-aţi uitat la „WikiLeaks: A cincea putere în stat”? Deşi Assange susţine că Hollywood-ul l-a prezentat ca un răufăcător şi a limitat rolul său ca refugiat politic în film, recunoaşte că a devenit vedetă peste noapte datorită filmului. (Walt Disney)

Deşi „Good Will Hunting” pare să fie un basm, povestea omului de serviciu care are un dar pentru matematică şi cu ajutorul unui psiholog îşi găseşte locul în viaţă e o sursă de inspiraţie pentru toţi cei care nu s-au născut în familii înstărite, dar au poate o stea norocoasă. (Miramax)

Că amintiţi scena din „Ultimul inamic” când geniul matematicii îşi explică teoria bazată pe teorema Conjectura lui Poincare? În timp ce personajul principal o explică folosind cuvinte complicate, cei doi bărbaţi prezenţi îl ascultă uimiţi în tăcere, iar asta nu face decât să evidenţieze efectul explicaţiei geniului. (BBC)

În „Omul care a cunoscut infinitul”, mentorul lui Ramunujan, GH Hardy, este un ateu raţional, exasperat de faptul că geniul indian nu poate oferi dovezi pentru munca lui şi, mai rău, are dubii că dovezile ar putea explica inexplicabilul. „Ai vrut să ştii de unde îmi vin ideile”, spune Ramunujan. „Dumnezeu îmi vorbeşte.”(IFC Films)

Uneori, filmele ne pot arăta cum decurge procesul intelectual. În „Agora”, Rachel Weisz, care o interpretează pe Hypatia, un filosof din antichitate, face un experiment pe o un vas ca să testeze mişcarea relativă şi suntem martorii paşilor care o fac să ajungă la o concluzie. (Newmarket Films)

În „Teoria întregului”, Jane Hawking foloseşte o boabă de mazăre şi un cartof ca să explice diferenţa dintre teoria cuantică şi teoria a relativităţii generale, în timp ce prietenii soţului ei explică radiaţia Hawking folosind bere şi chipsuri. (Focus Features)